- trenă
- TRÉNĂ, trene. 1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăşte pe jos; coadă lungă la o rochie. ♢ expr. A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ţine scai de cineva. 2. Viteză cu care aleargă concurenţii într-o cursă atletică, ciclistă etc. ♢ expr. A duce trena = a conduce plutonul concurenţilor într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din fr. traîne.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRÉNĂ s. coadă, (înv.) şlep. (Rochie cu trenă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetrénă s. f., g.-d. art. trénei; pl. tréneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRÉN//Ă trenăe f. 1) Partea alungită de la spate a unei rochii (care se târăşte); coadă. ♢ A duce trenăa cuiva a urma insistent şi servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<fr. traîneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRÉNĂ s.f. Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos. ♦ Viteza cu care aleargă concurenţii într-o cursă atletică, ciclistă etc. ♢ A duce trena = a conduce plutonul concurenţilor într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = iniţiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< fr. traîne].Trimis de LauraGellner, 23.10.2005. Sursa: DNTRÉNĂ1 s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăşte pe jos. 2. trenă de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturaţi din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNTRÉNĂ2 s. f. viteză cu care aleargă concurenţii într-o cursă atletică, ciclistică etc. o a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenţilor într-o cursă sportivă; trenă falsă = iniţiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< fr. traîn)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.