- treiera
- TREIERÁ, tréier, vb. I. tranz. 1. A separa (prin batere, cu maşini speciale etc.) boabele, seminţele de restul unei plante. ♢ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operaţia de treierare a cerealelor. 2. fig. (Rar) A cutreiera. [pr.: tre-ie-. – var.: (reg.) trierá vb. I] – lat. tribulare.Trimis de LauraGellner, 30.06.2004. Sursa: DEX '98TREIERÁ vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetreierá vb., ind. prez. 1 sg. tréier, 3 sg. şi pl. tréierăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TREIERÁ tréier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtreierá (-r, -át), vb. – A separa seminţele cerealelor de restul plantei. – var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Puşcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mod. trier), s.n. (treierare, treierat); treierat, s.n. (acţiunea de a treiera); treierător, s.m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s.f. (femeie care treieră; maşină de treierat); treieriş, s.n. (treierat); treierătură, s.f. (grîu treierat).Trimis de blaurb, 31.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.