- transcendental
- TRANSCENDENTÁL, -Ă, transcendentali, -e, adj. (În filozofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţei şi o condiţionează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal, lat. transcendentalis.Trimis de ionel_bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TRANSCENDENTÁL adj. (FILOZ.; la Kant) aprioric. (Principii transcendental.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetranscendentál adj. m. (sil. mf. trans-), pl. transcendentáli; f. sg. transcendentálă, pl. transcendentáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANSCENDENTÁL transcendentală (transcendentali, transcendentale) 1) (în scolastică) Care ţine de noţiunile cele mai generale (adevăr, bine, lucru etc.). 2) (în filozofia lui Kant) Care ţine de formele apriorice ale cunoaşterii ce organizează datele experienţei. /<fr. transcedantalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (În filozofia scolastică) Referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă. 2. (În filozofia idealistă a lui Kant) Referitor la formele apriorice ale cunoaşterii, care premerge experienţa şi o condiţionează. 3. (Liv.) Superior normelor sau raţiunii umane; care este deasupra lumii reale. [cf. fr. transcendantal].Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DNTRANSCENDENTÁL, -Ă adj. 1. (în fil. scolastică) referitor la atributele care depăşesc categoriile lui Aristotel prin caracterul lor general valabil pentru oricare existenţă. 2. (la Kant, referitor la formele apriorice ale cunoaşterii) care premerge experienţei şi o condiţionează. 3. care este deasupra lumii reale. (< fr. transcendantal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.