- transcendentalism
- TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Concepţie filozofică elaborată de Kant şi bazată pe ideea că formele apriorice ale conştiinţei precedă experienţa şi constituie condiţiile existenţei ei. 2. Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă şi prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent).Trimis de ionel_bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98TRANSCENDENTALÍSM s. (FILOZ.; la Kant) aprio-rism.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetranscendentalísm s. n. (sil. mf. trans-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANSCENDENTALÍSM n. filoz. Doctrină filozofică elaborată de Kant, care susţine ideea că formele apriorice ale cunoaşterii preced experienţa şi o condiţionează. /<fr. transcendantalismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conştiinţei ar preceda experienţa şi ar constitui condiţiile existenţei ei. 2. Şcoală filozofică americană, iniţiată de R. W. Emerson (1836) şi caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziţii romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecţionarea morală. [cf. fr. transcendantalisme].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepţie sau atitudine gnoseologică care susţine posibilitatea unei cunoaşteri apriorice, căutând să determine condiţiile unei astfel de cunoaşteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziţii romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecţionarea morală. (< fr. transcendantalisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.