tráinic — adj. m., pl. tráinici; f. sg. tráinicã, pl. tráinice … Romanian orthography
durabil — DURÁBIL, Ă, durabili, e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar Trimis de siveco,… … Dicționar Român
indestructibil — INDESTRUCTÍBIL, Ă, indestructibili, e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Indestructibil ≠ destructibil Trimis de siveco,… … Dicționar Român
rezistent — REZISTÉNT, Ă, rezistenţi, te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu şi modifică uşor proprietăţile sub acţiunea unui agent fizico chimic. ♦ (Despre fiinţe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o… … Dicționar Român
solid — SOLÍD1, solizi, s.m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman şi în cel bizantin. – Din lat. solidus. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SOLÍD2, Ă, solizi, de, adj., s.n. 1. adj., s.n. (Corp) care posedă capacitatea de a… … Dicționar Român
trăinicie — TRĂINICÍE s.f. Însuşirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistenţă, durabilitate. – Trainic + suf. ie. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TRĂINICÍE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (trăinicie… … Dicționar Român
persistent — PERSISTÉNT, Ă, persistenţi, te, adj. Care rămâne (multă vreme) neschimbat, care continuă să existe sau să dureze (multă vreme); care se menţine fără să slăbească în intensitate. ♢ (bot.) Frunze persistente = frunze care rămân verzi în timpul… … Dicționar Român
stabil — STABÍL, Ă, stabili, e, adj. 1. Care este bine aşezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanţe) Care nu se descompune de la sine; care nu… … Dicționar Român
ţeapăn — ŢEÁPĂN, Ă, ţepeni, e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înţepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viaţă, mort. 2. (Despre construcţii, obiecte) Solid2,… … Dicționar Român
dura — DÚRA1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de un lucru care se rostogoleşte sau se învârteşte repede. ♢ loc. adv. De a dura = peste cap, de a rostogolul, de a berbeleacul. ♢ expr. Dur în jos, dur în sus sau dur la deal, dur la vale sau dur… … Dicționar Român
