tragere

tragere
TRÁGERE, trageri, s.f. Acţiunea de a (se) trage şi rezultatul ei. 1. (pop.) Atracţie, îndemn, înclinare. ♢ expr. Tragere de inimă = zel, râvnă, ardoare. 2. Scoatere, extragere. ♢ Tragere la sorţi = hotărâre prin sorţi a unei împărţeli, a unui câştig; participare ca parte interesată la o alegere prin sorţi. 3. Prelucrare a unui material ductil prin întindere şi subţiere, prin care se obţin bare, ţevi, sârmă etc. 4. Descărcare a unei arme (în cadrul procesului de instruire militară); împuşcare; tir. ♢ Tragere la ţintă = atingere a unei ţinte cu un proiectil. Unghi de tragere = unghi pe care îl formează axa ţevii unei arme de foc cu proiecţia ei pe suprafaţa orizontală a terenului, când obiectivul asupra căruia se trage este în acelaşi plan orizontal cu gura ţevii. – v. trage.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRÁGERE s. 1. v. întindere. 2. v. trefilare. 3. v. smulgere. 4. v. sunare. 5. v. încuiere. 6. v. dezbrăcare. 7. v. descălţare. 8. v. suflare. 9. v. fricţionare. 10. v. masare. 11. v. aruncare. 12. v. descărcare. 13. v. publicare. 14. v. trasare.
Trimis de siveco, 27.09.2008. Sursa: Sinonime

TRÁGERE s. v. aplecare, aplicaţie, aptitudine, atracţie, chemare, dar, extragere, har, înclinare, înclinaţie, înzestrare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, scoatere, talent, vocaţie.
Trimis de siveco, 27.09.2008. Sursa: Sinonime

trágere s. f., g.-d. art. trágerii; pl. trágeri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRÁGER//E tragerei f. 1) v. A TRAGE şi A SE TRAGE. ♢ (Cu) tragere de inimă (cu) râvnă; (cu) stăruinţă. tragere la sorţi rezolvare a unei chestiuni prin sorţi. 2) Exerciţiu realizat cu armele de foc (în cadrul instruirii militare). ♢ tragere la ţintă lansare a unui proiectil într-un punct luat ca ţintă. /v. a trage
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • traîner — [ trene ] v. <conjug. : 1> • traïnerXIIe; lat. pop. °traginare, de °tragere → traire I ♦ V. tr. 1 ♦ Tirer après soi (un véhicule ou un objet quelconque). Le fardier « que cinq vigoureux chevaux avaient de la peine à traîner » (Zola). ♢… …   Encyclopédie Universelle

  • anfiladă — ANFILÁDĂ, anfilade, s.f. Şir de clădiri, de portice sau de colonade care se succedă în linie dreaptă. ♢ Tragere de anfiladă = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere. – Din. fr. enfilade. Trimis de baron,… …   Dicționar Român

  • traire — [ trɛr ] v. tr. <conjug. : 50> • v. 1050; lat. pop. °tragere, class. trahere 1 ♦ Vx Tirer. ♢ Mod. (au p. p.) Or trait, passé à la filière. 2 ♦ (v. 1122) Tirer le lait de (la femelle de certains animaux domestiques) en pressant le pis… …   Encyclopédie Universelle

  • indirect — INDIRÉCT, Ă, indirecţi, te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obţine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (lingv.; în sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirectă = procedeu sintactic de redare a… …   Dicționar Român

  • tir — TIR1 s.n. 1. Ramură sportivă practică cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri şi calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la ţintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre ţintă.… …   Dicționar Român

  • etirare — ETIRÁRE, etirări, s.f. (tehn.) 1. Operaţie de tragere a metalelor în fire; trefilare. 2. Operaţie de întindere a fibrelor sintetice în scopul orientării macromoleculelor şi al creşterii rezistenţei lor. – v. etira. Trimis de ciprianciobanu, 25.04 …   Dicționar Român

  • derivaţie — DERIVÁŢIE, derivaţii, s.f. 1. Ramificaţie secundară, temporară sau permanentă, a unui curs de apă, a unei canalizări, a unui circuit electric, a unei conducte de fluid sau a unei căi de comunicaţie. 2. Abatere a unui proiectil din planul de… …   Dicționar Român

  • derivă — DERÍVĂ, derive, s.f. 1. Unghiul dintre direcţia de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave şi direcţia reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenţii maritimi (la nave). ♢ expr. A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în …   Dicționar Român

  • panou — PANÓU, panouri, s.n. 1. Planşă de lemn, de carton etc. de mărimi variate, pe care se lipesc afişe, se scriu lozinci etc. ♢ (Ieşit din uz) Panou de onoare = panou pe care erau prezentate persoane evidenţiate în muncă. 2. Porţiune (plană) din… …   Dicționar Român

  • arma — ARMÁ, armez, vb. I. tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziţia imediat precedentă descărcării ei. ♦ tranz. şi refl. (pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcţie din beton pentru a le mări… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”