arma

ARMÁ, armez, vb. I. tranz. 1. A pune mecanismul unei arme (de foc) în poziţia imediat precedentă descărcării ei. ♦ tranz. şi refl. (pop.) A (se) înarma. 2. A dota cu armătură o piesă sau un element de construcţie din beton pentru a le mări rezistenţa. ♦ A consolida o galerie de mină etc. prin montarea unei armături. 3. A lansa în serviciu o navă cu întreg utilajul necesar. – Din fr. armer, it. armare, lat. armare.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



armá vb., ind. prez. 1 sg. arméz, 3 sg. şi pl. armeáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ARM//Á armaéz tranz. 1) (arme de foc) A pregăti pentru tragere. 2) v. A ÎNARMA. 3) (elemente de construcţii, mine) A întări cu armătură. 4) (nave) A echipa cu cele necesare pentru a ieşi în mare. /<fr. armer, lat. armare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ARMÁ vb. I. tr. 1. A introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme şi a aduce percutorul în poziţia de a lovi capsa. 2. A aşeza, a fixa armătura de fier unei construcţii de beton armat. ♦ (Mine) A consolida cu o armătură (o galerie etc.). 3. (mar.) A echipa o navă cu cele necesare plecării în larg, a pune în serviciu (o navă). ♦ A forma echipajul unei nave sau echipele de lucru la un cabestan, la pompă etc. ♦ A pregăti ramele pentru a fi puse în furcheţi sau dame. [< fr. armer, cf. it. armare, lat. armare].

Trimis de LauraGellner, 04.03.2006. Sursa: DN



ARMÁ vb. tr. 1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme. 2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat. ♢ a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină. 3. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg. ♢ a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi. (< fr. armer, it., lat. armare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN