blacheu — BLACHÉU, blacheuri, s.n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful şi pe tocul încălţămintei pentru a le proteja. [var.: plachéu s.n.] – et. nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLACHÉU s. (reg.) şpiţ. (blacheu la ghete.)… … Dicționar Român
eroziune — EROZIÚNE, eroziuni, s.f. 1. Proces complex de roadere şi de săpare a scoarţei terestre prin acţiunea unor agenţi externi; rezultatul acestui proces, erodare. ♦ Proces de roadere a corpurilor pe (sau prin) care curge un fluid. 2. Ulceraţie uşoară … Dicționar Român
ponoseală — PONOSEÁLĂ s. v. degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ponosire — PONOSÍRE, ponosiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a (se) ponosi (1) şi rezultatul ei. – v. ponosi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Ponosire ≠ glorificare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime PONOSÍRE s. degradare,… … Dicționar Român
roadere — ROÁDERE, roaderi, s.f. Acţiunea de a (se) roade şi rezultatul ei. – v. roade. Trimis de cornel, 23.02.2004. Sursa: DEX 98 ROÁDERE s. 1. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (roadere hainelor, prin… … Dicționar Român
scâlciere — SCÂLCIÉRE s. 1. deformare, strâmbare. (scâlciere a pantofilor, din cauza uzurii.) 2. tocire. (scâlciere tocului de la pantofi.) 3. v. stâlcire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scâlciére s. f., g. d. art. scâlciérii; pl. scâlciéri… … Dicționar Român
scâlcietură — SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s.f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălţămintei). [pr.: ci e ] – Scâlcia + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
stricare — STRICÁRE, stricări, s.f. Acţiunea de a (se) strica şi rezultatul ei. – v. strica. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRICÁRE s. 1. degradare, deteriorare, învechire, uzare, (înv.) degradaţie. (stricare mobilei.) 2. de gradare,… … Dicționar Român
ştirbire — ŞTIRBÍRE, ştirbiri, s.f. Acţiunea de a (se) ştirbi şi rezultatul ei. – v. ştirbi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞTIRBÍRE s. 1. ciobire, ciocnire. (ştirbire a unui pahar.) 2. tocire. (ştirbire tăişului unui cuţit.) Trimis de… … Dicționar Român
