blacheu

BLACHÉU, blacheuri, s.n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful şi pe tocul încălţămintei pentru a le proteja. [var.: plachéu s.n.] – et. nec.

Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98



BLACHÉU s. (reg.) şpiţ. (blacheu la ghete.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BLACHÉU blacheuri n. Placă mică de metal, care se aplică pe vârful sau pe tocul încălţămintei pentru a le proteja de tocire. [Sil. bla-cheu] /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BLACHÉU s.n. Plăcuţă de oţel care se pune la vârful şi la tocul încălţămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BLACHÉU s. n. plăcuţă de oţel în vârful şi la tocul încălţămintei. (< engl. blackey)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN