toarce

toarce
TOÁRCE, torc, vb. III. 1. intranz. şi tranz. A trage fire dintr-un caier şi a le răsuci cu mâna şi cu ajutorul fusului, pentru a obţine fire care pot fi ţesute; a forma fibre textile cu ajutorul unor maşini speciale. 2. intranz. (Despre pisici) A produce un sunet continuu, asemănător cu sfârâitul fusului (când cineva toarce 1). – lat. torquere "a întoarce".
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TOÁRCE vb. (text.) a fila. (A toarce lâna.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TOÁRCE vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

toárce vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. torc, imperf. 3 sg. torceá, perf. s. 1 sg. torséi, 1 pl. toárserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. toárcă; part. tors
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A TOÁRCE torc 1. tranz. (fibre) A transforma în fire (cu ajutorul fusului). ♢ A-şi toarce pe limbă a se gândi bine înainte de a vorbi. 2. intranz. (despre pisici) A scoate un sforăit uşor şi prelung asemănător cu sfârâitul fusului. /<lat. torquere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

toárce (-orc, -órs), vb. – 1. (înv.) A vira, a schimba direcţia. – 2. A fila lîna. – 3. (Despre pisici) A scoate un sunet continuu. – Mr. torcu, torşu, toarsă, toarcere; megl. torcu, torş, tors, toarciri; istr. torcu, tors. lat. tǒrquĕre, prin intermediul unei var. vulgare *tǒrquĕre (Puşcariu 1747; REW 8798), cf. it. torcere (logud. torkere), prov. torser, fr. tordre, cat., sp., port. torcer. – Der. torcător, s.m. (filator); torcătoare, s.f. (femeie care toarce); tors, adj. (filat); tors, adj. (filat); tors, s.n. (acţiunea de a toarce; tort); tort, s.n. (fire toarse), din lat. tōrtus (REW 8809), cf. it., port. torto, prov. tort, sp. tuerto; tortel (var. turtel, torţel), s.m. (cătină, iniţă, Cuscuta); tortoţel (var. întorţel), s.m. (torţel); întoarce, vb. (a suci, a răsuci; a schimba direcţia; a face pe cineva să-şi schimbe părerea; a abate, a conduce; a schimba, a modifica, a altera; a reda, a înapoia; a restitui, a trimite înapoi, a recupera, a despăgubi; a converti; a castra, a jugăni; a da o altă faţă unei haine uzate; refl., a se îndrepta către, a se adresa; refl., a se înapoia; refl., a da rest), din lat. intǒrquĕre (Puşcariu 888), sau din toarce cu pref. în-; întorcător, s.n. (tindeche la războiul ţărănesc); întorcătură, s.,f. (înv., răscoală, răzvrătire; Trans., prima vizită a tinerilor însurăţei la părinţii unuia dintre ei); întors, adj. (înapoiat, răsucit; răsturnat; strîmb; castrat; înţărcat; se spune şi despre alimente care prisosesc, la întoarcerea dintr-o călătorie şi care nu se mănîncă); întors, s.n. (înapoiere; descîntec care pretinde a înlătura efectele unui blestem sau ale unui ghinion); întorsătură, s.f. (cotitură; sucire; ocolire, învîrtire; schimb, modificare, alt aspect); întorsură, s.f. (schimb; plug); toartă, s.f. (mîner), de la tort, probabil pornind de la mînere de fibră sau sfoară răsucită, cf. calabr. torta "legătură de fir între jug şi oiştea plugului", sicil. tòrta "bătătură"; răstoarce, vb. (a restitui, a înapoia; a răscumpăra).
Trimis de blaurb, 22.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • fila — FILÁ, filez, vb. I. 1. tranz. A răsuci fibrele dintr un material textil (bumbac, cânepă etc.) pentru a l transforma în fire; a toarce. 2. tranz. A răsfira în mână, încet şi una câte una, cărţile de joc (astfel încât să se vadă numai iniţialele… …   Dicționar Român

  • torcător — TORCĂTÓR, OÁRE, torcători, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care toarce (manual sau mecanic). 2. s.f. Maşină sau unealtă pentru torsul materiilor textile. – Toarce + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TORCĂTÓR s. v …   Dicționar Român

  • tors — TORS1 s.n. 1. Faptul de a toarce. 2. Sunet produs de pisici când torc. – v. toarce. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TORS2, torsuri, s.n. Sculptură reprezentând partea superioară a corpului omenesc, fără membre (şi fără cap). ♦ …   Dicționar Român

  • îndruga — ÎNDRUGÁ, îndrúg, vb. I. tranz. 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase şi puţin răsucite, necesare pentru anumite ţesături; p. ext. a toarce grosolan şi în grabă. 2. (fam.) A pronunţa nedesluşit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi …   Dicționar Român

  • Thouarcé — 47° 16′ 04″ N 0° 29′ 55″ W / 47.2677777778, 0.498611111111 …   Wikipédia en Français

  • furcă — FÚRCĂ, furci, s.f. 1. Unealtă agricolă formată dintr o prăjină de lemn sau de oţel terminată cu doi sau trei dinţi (încovoiaţi), folosită pentru strângerea fânului, clăditul şirelor, strângerea gunoiului, a băligarului etc. s expr. Parc ar fi… …   Dicționar Român

  • parce — Párce s. pr. f. pl. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  Párce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinităţi ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieţii omului. (<… …   Dicționar Român

  • toarcere — TOÁRCERE, toarceri, s.f. Acţiunea de a toarce şi rezultatul ei. – v. toarce. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TOÁRCERE s. (text.) filare, filat, tors, (rar) torcătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  toarcére s. f.,… …   Dicționar Român

  • cârcel — CÂRCÉL, cârcei, s.m. 1. (med.) Contracţie bruscă şi involuntară a muşchilor de la extremităţi, însoţită de obicei de senzaţii dureroase. 2. Organ vegetal care are aspectul unui fir răsucit în spirală, cu ajutorul căruia planta se agaţă de… …   Dicționar Român

  • filabil — filábil adj. m., pl. filábili; f. sg. filábilă, pl. filábile Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FILÁBIL filabilă (filabili, filabile) Care poate fi filat; care poate căpăta formă de fir. /<it. filable …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”