timbru

TÍMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituţie special autorizată, care se lipeşte pe acte oficiale sau pe scrisori şi care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) şi care este plătită direct unei administraţii publice. ♢ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întăreşte valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional şi folosit în locul timbrelor obişnuite, pentru comemorarea (comemora) unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale. ♦ Ştampilă aplicată de oficiile poştale, care indică locul şi data plecării sau a sosirii unei scrisori. 2. Însuşire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeaşi înălţime şi intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălţimea, intensitatea şi durata lui. 3. (înv.) Clopot, clopoţel. – Din fr. timbre.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TÍMBRU s. I. marcă, (Ban.) ştamp, (Ban., Transilv., prin Maram. şi Bucov.) ştempel. (timbru poştal.) II. 1. v. rezonanţă. 2. v. voce.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



TÍMBRU s. v. atribut, calitate, caracter, caracteristică, clopoţel, însuşire, notă, particularitate, proprietate, semn specific, trăsătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tímbru (imprimat poştal, fiscal) s. n., art. tímbrul; pl. tímbre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



tímbru (proprietate fizică, clopoţel) s. n., art. tímbrul; pl. tímbruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÍMBR//U¹ timbrue n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept taxă poştală, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [Sil. tim-bru] /<fr. timbre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TÍMBRU² timbru ri n. Calitate specifică a unui sunet, care permite distingerea de alt sunet, cu aceeaşi înălţime, intensitate şi durată, dar provenit din altă sursă sonoră. /<fr. timbre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TÍMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care serveşte ca dovadă pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizaţii; (p. ext.) ştampilă cu care se imprimă unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ştampile de metal. 2. Taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) plătită în numerar unei administraţii publice. 3. (fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeşte de un sunet de aceeaşi înălţime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se înţelege coiful heraldic cu cimierul şi lambrechinii săi. [< fr. timbre, cf. it. timbro].

Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DN



TÍMBRU s. n. I. 1. imprimat de dimensiuni mici care se lipeşte pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizaţii; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport. ♢ ştampilă care se aplică pe scrisori purtând locul şi data plecării sau sosirii acestora. ♦ timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ştampile de metal. 2. (med.) bucăţică de hârtie, plastic etc. care se lipeşte pe piele, suport pentru o substanţă cu rol terapeutic. 3. taxă reprezentând valoarea unui timbru (I, 1) plătită în numerar unei administraţii publice. II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebeşte de un alt sunet produs în condiţii de durată, înălţime şi intensitate identice. III. coiful heraldic cu cimierul şi lambrechinii săi. (< fr. timbre, it. timbro)

Trimis de raduborza, 14.12.2008. Sursa: MDN