- nazal
- NAZÁL, -Ă, nazali, -e, adj. 1. Care ţine de nas (1), privitor la nas, al nasului. 2. (Fon (fonetic).; despre voce, sunete; adesea adverbial) Care are un timbru specific, rezultat din faptul că, în timpul emiterii (emite), aerul este expirat (exclusiv sau parţial) pe nas (1); p. ext. (despre timbru, rezonanţă) caracteristic pentru vocea sau pentru sunetele emise pe nas. ♦ (Substantivat, f.) Sunet nazal (2); spec. consoană nazală. – Din fr. nasal.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98nazál adj. m., pl. nazáli; f. sg. nazálă, pl. nazáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNAZÁL nazală (nazali, nazale) 1) Care ţine de nas; propriu nasului. Respiraţie nazală. 2) şi adverbial (despre sunete ale vorbirii) Care se articulează cu expirarea aerului. Sunet nazal. 3) Care este propriu vocii sau sunetului emis pe nas. Timbru nazal. /<fr. nasalTrimis de siveco, 22.04.2009. Sursa: NODEXNAZÁL, -Ă adj. 1. Relativ la nas, al nasului. 2. (Despre sunetele limbii) Pronunţat pe nas. // s.f. 1. Consoană nazală. 2. (ist.) Armătură a coifului care apără nasul. [< fr. nasal, cf. lat. nasalis < nasus – nas].Trimis de LauraGellner, 20.06.2005. Sursa: DNNAZÁL, -Ă I. adj. 1. relativ la nas. ♢ (s. n.) os mic, pereche, în compunerea scheletului nasului. 2. (despre sunetele vorbite, voce) emis pe nas. ♢ (s. f.) consoană nazală. II. s. n. armătură a coifului care apăra nasul. (< fr. nasal)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.