- tihnire
- TIHNÍRE, tihniri, s.f. (înv.) Tihnă. [var.: ticníre s.f.] – v. tihni.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tihníre s. f., g.-d. art. tihníriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
tihnire
Look at other dictionaries:
ticnire — TICNÍRE s.f. v. tihnire. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tihnă — TÍHNĂ, tihne, s.f. Linişte deplină, pace, tihnire; viaţă liniştită, lipsită de griji; odihnă, repaus. ♦ (înv.) Mulţumire, satisfacţie. [var.: (pop.) tícnă s.f.] – Din tihni (derivat regresiv). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
