- ticăi
- TICĂÍ1, pers. 3 ticăire, vb. IV. intranz. 1. (Despre ceasornice) A emite un sunet ritmic caracteristic în timpul funcţionării; a face tic-tac. 2. (Despre inimă) A bate tare (sub efectul unei emoţii puternice); a zvâcni, a palpita. – Tic1 + suf. -ăi.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TICĂÍ2, ticăiesc, vb. IV. refl. şi intranz. (Rar) A lucra încet, fără spor; a se mocăi. – et. nec.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TICĂÍ vb. 1. a tăcăi, a tâcâi. (Ceasul ticăi.) 2. v. palpita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTICĂÍ vb. v. mocăi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTICĂÍ vb. v. chinui, frământa, suferi, zbate, zbuciuma, zvârcoli.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeticăí (a face tic-tac) vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. tícăie, imperf. 3 sg. ticăiáTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficticăí (a se mocăi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ticăiésc, imperf. 3 sg. ticăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ticăiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA TICĂ//Í ticăiiésc intranz. 1) (despre ceasornice) A produce un sunet ritmic caracteristic; a face "tic-tac". 2) (despre inimă) A bate în ritm accelerat şi cu putere din cauza unor emoţii sau a unui efort; a zvâcni; a palpita. /tic + suf. ticăiăiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE TICĂ//Í mă ticăiiésc intranz. rar A lucra prea încet şi cu multă migală; a se mocăi; a se moşmoni; a se mocoşi. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.