terţă

TÉRŢĂ, terţe, s.f. (muz.) Intervalul dintre două sunete ale gamei, la distanţa de trei trepte. – Din it. terza.

Trimis de ana_zecheru, 25.06.2004. Sursa: DEX '98



térţă (muz.) s. f., g.-d. art. térţei; pl. térţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÉRŢ//Ă terţăe f. muz. 1) Treapta a treia a gamei diatonice, considerată de la o treaptă dată. 2) Interval dintre două sunete ale gamei diatonice care cuprinde trei trepte ale scării muzicale. ♢ terţă mică interval care în trei trepte cuprinde un ton şi jumătate. terţă mare interval care în trei trepte cuprinde două to-nuri. /<it. terza

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



TÉRŢĂ s.f. 1. (muz.) Interval format din trei note consecutive; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. Figură de apărare la scrimă. [< it. terza < lat. tertia].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



TÉRŢĂ s. f. 1. (muz.) interval de trei trepte al gamei diatonice; treapta a treia de la o treaptă dată. 2. (la unele jocuri de cărţi) serie de trei cărţi succesive (as, rege şi damă) de aceeaşi culoare, în ordine crescândă. 3. a treia poziţie, de apărare la scrimă. 4. (fam.) a fi în terţă (cu cineva) – a flirta. (< it. terza)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



térţă (-ţe), s.f. – 1. Interval muzical dintre două sunete ale gamei la distanţa de trei trepte. – 2. Poziţie de parare la jocul de scrimă. – 3. Serie de trei cărţi succesive în jocurile de cărţi. – 4. (fam.) Codoaşă. it. terza. – Der. terţia, s.f. (caractere tipografice), din germ. Tertia; tărteţ, s.n., din it. terzetto; terţină, s.f., din it. terzina; terţiar, s.n., din fr. tertiaire. – cf. terţiu.

Trimis de blaurb, 06.03.2009. Sursa: DER