tencuială

tencuială
TENCUIÁLĂ, tencuieli, s.f. Strat de mortar care se aşterne pe ziduri şi pe tavane pentru a le proteja şi pentru a obţine suprafeţe netede, cu aspect plăcut. ♦ Tencuire, tencuit1. [pr.: -cu-ia-] – Tencui + suf. -eală.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TENCUIÁLĂ s. (constr.) (înv. şi reg.) rasol, rasoleală, (reg.) tencuitură, (Ban.) drişcuială, (Transilv., Ban., prin Bucov.) maltăr, (prin Munt.) morânceală, (prin Transilv.) scrob, şlipă, (Tran-silv.) văcălaş, văcăluială. (tencuială la un perete.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

tencuiálă s. f., g.-d. art. tencuiélii; pl. tencuiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TENCU//IÁLĂ tencuialăiéli f. Strat de mortar aplicat pe suprafaţa pereţilor şi a tavanului pentru a le proteja şi a le netezi. ♢ tencuială uscată plăci de ipsos care se întrebuinţează în locul tencuielii obişnuite. [G.-D. tencuielii] /a tencui + suf. tencuialăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • tencui — TENCUÍ, tencuiesc, vb. IV. tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn kuvaty. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TENCUÍ vb. (constr.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drişcui, (Transilv. şi Ban.) a măltări, (Maram.) …   Dicționar Român

  • frescă — FRÉSCĂ, fresce, s.f. 1. Tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă. ♦ Pictură murală decorativă, de dimensiuni mari, realizată prin această tehnică. 2. fig. Compoziţie literară de dimensiuni mari, care… …   Dicționar Român

  • glet — GLET, gleturi, s.n. Strat subţire de var sau de ipsos aplicat peste tencuială, pentru a obţine o suprafaţă netedă de zugrăveală sau de văruială. – Din germ. Glätt[putz]. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  glet s. n., pl. gléturi Trimis… …   Dicționar Român

  • raşcheta — RAŞCHETÁ, raşchetez, vb. I. tranz. 1. A curăţa de vopsea sau de rugină o piesă de metal sau un vas, cu ajutorul raşchetei (1). 2. A netezi cu raşcheta (2) o tencuială. 3. A rade parchetul cu raşcheta (4), pentru a l curăţa. – Din raşchetă. Trimis …   Dicționar Român

  • calciovecchio — CÁLCIO VÉCCHIO s.n. Gen de tencuială ornamentală care prezintă asperităţi şi adâncituri pronunţate la suprafaţă, dând zidurilor un aspect voit arhaic. – cuv. it. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CALCIO VÉCCHIO s.m. Tencuială… …   Dicționar Român

  • grund — GRUND, grunduri, s.n. 1. Primul strat de material special aplicat pe suprafaţa unei piese, a unui obiect, a unui element de construcţie care urmează să fie finisată. 2. Strat de vopsea albă care se aplică pe pânza, pe cartonul sau pe scândura pe… …   Dicționar Român

  • similipiatră — SIMILIPIÁTRĂ s.f. Material artificial de construcţie folosit pentru executarea tencuielilor şi care, în forma finală, capătă aspectul pietrei naturale. – Simili + piatră (după fr. similipierre). Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • şambrană — ŞAMBRÁNĂ, şambrane, s.f. Cadru (sculptat) care mărgineşte o uşă sau o fereastră în chip decorativ. – Din fr. chambranle. Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX 98  şambránă s. f., g. d. art. şambránei; pl. şambráne Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • şpaclu — ŞPÁCLU, şpacluri, s.n. Unealtă formată dintr o lamă triunghiulară de oţel cu mâner de lemn, folosită la netezit sau la răzuit tencuiala, chitul etc. – Din germ. Spachtel. Trimis de LauraGellner, 02.05.2004. Sursa: DEX 98  şpáclu s. n. (sil. clu) …   Dicționar Român

  • burduşi — BURDUŞÍ, burduşesc, vb. IV. 1. tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereţi, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coşcovi. 3.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”