- temelie
- TEMELÍE, temelii, s.f. Partea inferioară a unei construcţii, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ; fundaţie, fundament, bază. ♢ loc. adv. Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârşire, radical. ♢ expr. A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia. – Din sl. temelije.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TEMELÍE s. 1. v. fundament. 2. v. bază.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTEMELÍE s. v. epactă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetemelíe s. f., art. temelía, g.-d. art. temelíei; pl. temelíi, art. temelíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTEMELÍ//E temeliei f. Totalitate a elementelor de rezistenţă pe care se sprijină o construcţie; fundament; bază. ♢ Din (sau până în) temelie (sau temeliei) cu desăvârşire; cu totul; până la bază; radical. A pune temelieea a întemeia; a funda. [G.-D. temeliei] /<sl. temelijeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtemelíe (-íi), s.f. – Temei, fundament. – Mr. θimel’u, megl. timel’ à. v. sb. temelije (Candrea; Tiktin; cf. Vasmer, gr., 141), este dubletul cuvîntului anterior. – Der. temeli (var. temelii, temeliici), vb. (a fonda, a crea), înv. Der. de la tc. temel (Meyer, alb. St., IV, 55; Lokotsch 2062) este improbabilă.Trimis de blaurb, 04.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.