taclale

taclale
TACLÁLE s.f. pl. (fam.) Conversaţie (despre lucruri mărunte), taifas; palavre. – Cf tc. t a k l a "tumbă".
Trimis de Anonim, 24.04.2004. Sursa: DEX '98

TACLÁLE s. pl. v. sfat, taifas.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

taclále s. f. pl. (sil. -cla-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • taclále — s. f. pl. (sil. cla ) …   Romanian orthography

  • tacla — TACLÁ taclale f. mai ales la pl. pop. Conversaţie pe teme lipsite de importanţă; taifas. ♢ A se pune (sau a sta) la taclale a discuta despre lucruri mărunte; a sta la taifas. [Sil. ta cla] /<turc. takla Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • taifas — TAIFÁS, taifasuri, s.n. Conversaţie familiară, intimă, pe teme minore; flecăreală, pălăvrăgeală plăcută; taifet. – Din ngr. taïfás. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TAIFÁS s. sfat, (fam.) taclale (pl.). (Stă la taifas toată ziua.)… …   Dicționar Român

  • bălăci — BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. refl. şi intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam. Trimis de paula, 02.02.2008. Sursa: DEX 98  BĂLĂCÍ vb. (reg.) a (se) ştiobâlcăi, (Mold.) a (se)… …   Dicționar Român

  • chat — CHAT, chaturi, s.n. (inform.) Mod de comunicare în scris şi, de regulă, în direct, a mai multor utilizatori de calculatoare conectate într o reţea. [pr.: cet] – cuv. engl. chat (= a sporovăi, a tăifăsui; taifas, taclale.) Trimis de ivascu,… …   Dicționar Român

  • sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… …   Dicționar Român

  • taifa — taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată. Trimis de blaurb, 02.03.2007. Sursa: DAR  taifá ( ále), s.f. – Alai, şir de oameni, grup de însoţitori. Mr., megl. taifă. tc. (arab.) tayfe (Şeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa …   Dicționar Român

  • taină — TÁINĂ, taine, s.f. 1. Ceea ce este neînţeles, nedescoperit, nepătruns de mintea omenească; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunată. 2. Secret. ♢ loc. adj. si adv. (înv.) De taină = intim, particular. (În religia creştină) Cina cea de taină =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”