săbiuţă

săbiuţă
SĂBIÚŢĂ, săbiuţe, s.f. 1. Diminutiv al lui sabie; săbioară. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunzele în formă de sabie şi cu florile purpurii; gladiolă, săbioară (3) (Gladiolus imbricatus). [pr.: -bi-u-] – Sabie + suf. -uţă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SĂBIÚŢĂ s. 1. săbioară, (reg.) săbiuşcă. (Sabie mică sau săbiuţă.) 2. (bot.; Gladiolus imbricatus) (reg.) cocardău, cocoşică, rogoz, săbioară, săgeată, săgeţea, secerele (pl.), spatarează, crin-vânăt, (Transilv.) coasă, (Ban.) seceruie, (Ban. şi Transilv.) spetează. 3. (iht.; Pelecus cultratus) sabie, sabiţă, săbioară, (reg.) bărcie, săbicioară, săbiiţă.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SĂBIÚŢĂ s. v. cioc-întors, gladiolă, năvodar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

săbiúţă s. f. (sil. -bi-u-), g.-d. art. săbiúţei; pl. săbiúţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SĂBIÚŢ//Ă săbiuţăe f. (diminutiv de la sabie) Plantă erbacee decorativă, cu frunze lanceolate, cultivată pentru florile viu colorate, mari, dispuse în şir unilateral spre vârful tulpinii; gladiolă. [ Sil. -bi-u-] /sabie + suf. săbiuţăuţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • săbioară — SĂBIOÁRĂ, săbioare, s.f. 1. Săbiuţă (1). 2. (iht.) Sabie (2). 3. (bot.) Gladiolă, săbiuţă (2). [pr.: bi oa ] – Sabie + suf. ioară. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SĂBIOÁRĂ s. 1. săbiuţă, (reg.) săbiuş …   Dicționar Român

  • gladiolă — GLADIÓLĂ, gladiole, s.f. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina înaltă, cu frunze lungi în formă de sabie şi cu flori mari de diferite culori (Gladiolus hybridus). [pr.: di o ] – Din germ. Gladiole. cf. lat. g l a d i o l u s. Trimis de gall,… …   Dicționar Român

  • săgeată — SĂGEÁTĂ, săgeţi, s.f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuţit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populaţii şi astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr un… …   Dicționar Român

  • bârcie — s. v. sabie, sabiţă, săbioară, săbiuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • celelenghi — celelénghi, celelénghiuri, s.n. (înv.) decoraţie militară (o egretă în formă de săbiuţă sau steguleţ). Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cioc — CIOC1 interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri (repetate) într un obiect sau într un material dur. – Onomatopee. Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  CIOC2, ciocuri, s.n. 1. Partea anterioară, terminală …   Dicționar Român

  • coasă — COÁSĂ, coase, s.f. 1. Unealtă agricolă compusă dintr o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit. 2. Acţiunea de a cosi; timpul când se coseşte. ♦ Recoltă de plante erbacee cosite. – Din sl. kosa. Trimis de RACAI, 30 …   Dicționar Român

  • cocardău — s. v. săbiuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cocoşică — COCOŞÍCĂ s. v. săbiuţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • năvodar — NĂVODÁR, năvodari, s.m. 1. Pescar cu năvodul. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frânghii, plase de pescuit etc. 3. Pasăre de baltă cu pene negre şi albe, cu picioare lungi şi cu ciocul încovoiat în sus (Recurviostra avocetta). – …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”