- sudoare
- SUDOÁRE, sudori, s.f. Secreţie a glandelor sudoripare prin care se elimină o parte a substanţelor rezultate din metabolismul organismului; transpiraţie, năduşeală. ♢ expr. Sudorile morţii sau sudori de moarte = sudoare care acoperă corpul omului înaintea morţii; p. ext. transpiraţie provocată de o emoţie, de o spaimă sau de o oboseală foarte mare. ♦ fig. Muncă, osteneală, trudă; chin. – Din lat. sudor, -oris.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SUDOÁRE s. apă, v. transpiraţie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSUDOÁRE s. v. cuscrişor, mierea-ursului.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesudoáre (transpiraţie) s. f., g.-d. art. sudórii; pl. sudóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUD//OÁRE sudoareóri f. 1) Lichid secretat de glandele sudoripare şi eliminat din organism prin porii pielii; transpiraţie. Broboane de sudoare. ♢ A-i trece cuiva sudoareori (reci) prin spate (sau a-l trece pe cineva (toate) sudoareorile) a fi cuprins de o emoţie puternică. 2) fig. Muncă grea şi istovitoare; trudă; osteneală. ♢ Cu (sau în) sudoareoarea frunţii depunând eforturi extrem de mari. /<lat. sudor, sudoareorisTrimis de siveco, 27.10.2008. Sursa: NODEXsudoáre (-óri), s.f. – 1. Transpiraţie. – 2. Plantă (Pulmonaria officinalis). – Mr. (a)sudoare. lat. sūdōrem (Puşcariu 1673; REW 8427), cf. vegl. sudaur, it. sudore, prov. suzor, fr. sueur, cat. suhor, sp. sudor, port. suor. – cf. asuda. Uz general, mai puţin în Olt., Munt., Dobr. (ALR, I, 14). – Der. sudoros (var. înv. suduros), adj. (care transpiră mult).Trimis de blaurb, 06.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.