- succesor
- SUCCESÓR, -OÁRE, succesori, -oare s.m. şi f. 1. Persoană care urmează în locul alteia (într-o funcţie, într-o demnitate). 2. (jur.), Persoană care dobândeşte drepturi şi obligaţii de la o altă persoană; moştenitor. – Din fr. succeseur, lat. successor.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98Succesor ≠ predecesor, premergătorTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUCCESÓR s. 1. continuator, urmaş, (înv.) următor. (succesorul lui la catedră.) 2. v. urmaş. 3. v. moştenitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuccesór s. m., pl. succesóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUCCES//ÓR succesoroáre (succesoróri, succesoroáre) m. şi f. 1) Persoană care succedă o altă persoană; urmaş. 2) jur. Persoană care obţine un patrimoniu prin testament sau prin lege; moştenitor. /<lat. successor, fr. successeurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUCCESÓR, -OÁRE s.m. şi f. 1. Cel care urmează în locul altuia (într-o funcţie, într-un rang etc.). 2. (jur.) Moştenitor. [cf. fr. seccesseur, lat. successor].Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DNSUCCESÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care urmează în locul altuia (într-o funcţie etc.). 2. (jur.) moştenitor, urmaş. (< fr. successeur, lat. successor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.