- sucală
- SUCÁLĂ, sucale, s.f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe ţevi firul pentru războiul de ţesut manual. ♢ loc. adv. (reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ♢ expr. (reg.) A merge cum e sucala = a merge uşor, repede. – Din bg. scr. sukalo.Trimis de baron, 13.08.2004. Sursa: DEX '98SUCÁLĂ s. (tehn.) rodan, (reg.) cicârâg. (Pe sucală se deapănă firele pentru războiul de ţesut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSUCÁLĂ s. v. coarbă, depănătoare, frigare, vârtelniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesucálă s. f., g.-d. art. sucálei; pl. sucáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUCÁL//Ă sucalăe f. Unealtă casnică de depănat firele pe ţevi (pentru războiul de ţesut manual); rodan; cicârâc. /<bulg. sukaloTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsucálă (-le), s.f. – 1. Depănătoare, vîrtelniţă. – 2. Frigare. – 3. Coarbă. – Megl. sucală. bg., sb., slov. sukalo (Tiktin; Conev 60). – Der. sucălete, s.m. (sul); sucăli, vb. (a coase prost, a însăila; a sîcîi, a deranja, a pisa), considerat ca expresiv datorită finalei -li şi asociat cu vb. ca cicăli, sîcîi, cîrcăli, etc. (după Drăganu, Dacor., V, 372, din mag. szurkál "a împunge").Trimis de blaurb, 05.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.