stăruire

stăruire
STĂRUÍRE, stăruiri, s.f. (înv.) Stăruinţă. – v. stărui.
Trimis de Valery, 19.05.2004. Sursa: DEX '98

STĂRUÍRE s. v. insistenţă, perseverenţă, persistenţă, statornicie, stăruinţă, tenacitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

stăruíre s. f., g.-d. art. stăruírii; pl. stăruíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • stăruinţă — STĂRUÍNŢĂ, stăruinţe, s.f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere repetată şi insistentă; insistenţă, stăruire, stăruială. ♢ loc. adv. Cu stăruinţă = în mod insistent. 2. Perseverenţă, tenacitate, (într o acţiune, într un sentiment etc.). ♦ …   Dicționar Român

  • perseverare — perseveráre s. f., g. d. art. perseverării; pl. perseverări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PERSEVERÁRE s.f. Acţiunea de a persevera şi rezultatul ei; persistare, stăruire; perseverenţă. [< persevera]. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”