- stăruit
- stăruít, -ă, adj. (reg.) înstărit.Trimis de blaurb, 15.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
stăruit
Look at other dictionaries:
JUDICIA — in Rep. Rom. primum penes Senatum fuêrunt, ex lege Romuli, cuius meminir Dion. Halic. quod eriam longo rempore sub Consulibus observatum. Donec C. Sempronius Gracchus Tr. Pl. lege latâ, ea ad solos Equires transtulit, postquam paucis ante Annis… … Hofmann J. Lexicon universale
stăruitor — STĂRUITÓR, OÁRE, stăruitori, oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; insistent. 2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [pr.: ru i ] – Stărui+ suf. tor. Trimis de Valery, 03.04.2007. Sursa: DEX 98 Stăruitor ≠ nestăruitor… … Dicționar Român
