stăreţie

stăreţie: STĂREŢÍE, stăreţii, s.f. 1. Funcţie, demnitate de stareţ; timpul cât cineva exercită această funcţie. 2. Locuinţa sau cancelaria stareţului sau stareţei unei mănăstiri. – Stareţ + suf. -ie.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STĂREŢÍE s. (bis.) egumenie. (În timpul stăreţie lui.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

stăreţíe s. f., art. stăreţía, g.-d. art. stăreţíei; pl. stăreţíi, art. stăreţíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STĂREŢÍ//E stăreţiei f. 1) Funcţie de stareţ (sau stareţă). 2) Durată de timp în care un stareţ îşi exercită funcţia; egumenie. 3) Sediu al stareţului sau al stareţei unei mănăstiri; egumenie. [G.-D. stăreţiei] /stareţ + suf. stăreţieei

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

egumenie — EGUMENÍE s.f. Funcţia de egumen; timpul cât cineva îndeplineşte această funcţie; stăreţie. – Egumen + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EGUMENÍE s. (bis.) stăreţie. (În timpul egumenie lui.) Trimis de siveco, 05.08.2004 … Dicționar Român
abaţie — ABAŢÍE, abaţii, s.f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate1 sau o abatesă (1) şi depinzând de un episcop sau direct de papă2. – Din it. ab(b)azia. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
stareţ — STÁREŢ, Ă, stareţi, e, s.m. şi f. Persoană (călugăr sau călugăriţă) care conduce o mănăstire; egumen. [var.: (reg.) stáriţ, ă s.m. şi f.] – Din sl. starici. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STÁREŢ s. ( … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias