- stânjeni
- STÂNJENÍ, stânjenésc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. recipr. A (se) stingheri, a (se) deranja, a (se) jena, a (se) împiedica de la o îndeletnicire. 2. refl. (reg.) A se sfii, a se ruşina; a ezita. [var.: (pop.) stânjiní vb. IV] – Din sl. sŭtenženŭ (sŭtengnonti).Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98STÂNJENÍ vb. 1. v. deranja. 2. v. împiedica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSTÂNJENÍ vb. v. jena, ruşina, sfii.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestânjení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stânjenésc, imperf. 3 sg. stânjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stânjeneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STÂNJEN//Í stânjeniésc tranz. (persoane) A face să se stânjenească; a stingheri; a incomoda; a se sfii; a se jena. /<sl. sutenzénuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE STÂNJEN//Í mă stânjeniésc intranz. A avea timiditate sau emoţie; a se intimida; a se sfii; a se jena; a se ruşina. /<sl. sutenženuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstînjení (-nésc, -ít), vb. – A incomoda, a stingheri, a deranja, a jena, a împiedica. – var. stînjîni, stîngăni, stingheri, şi der. sl. sŭtęgnąti, participiul sŭtęženŭ "a comprima, a oprima" (Tiktin; Byhan 335; Candrea); sau mai curînd din sl. sŭtęžiti "a fi stingherit", care aparţine aceleiaşi familii de la vb. tęgnąti "a întinde" (Cihac, II, 411; Byhan 337); ultima var. nu este clară. – Der. stînjeneală, s.f. (stinghereală, neplăcere); stînjenitor, adj. (care stinghereşte); stînjie, s.f. (Trans., obadă care acoperă capătul osiei carului); stingher, adj. (desperecheat, fără pereche; izolat, solitar), postverbal de la stingheri, al cărui semantism este anormal, dar care este o creaţie literară, fără curs în limba populară (după Giuglea, Dacor., II, 901, din lat. singularis contaminat cu stinghie; după Densusianu, GS, IV, 290, din lat. *extraiugularium care s-ar fi zis la început boilor fără pereche).Trimis de blaurb, 24.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.