stramă — STRÁMĂ, strame, s.f. (reg.) Fir destrămat dintr o ţesătură; destrămătură, strămătură. – et. nec. cf. d e s t r ă m a. Trimis de ionel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRÁMĂ s. v. destrămătură, răritură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
destrămătură — DESTRĂMĂTÚRĂ s.f. Fire sau smocuri rupte, destrămate dintr o ţesătură; zdrenţe. ♦ Ruptură, răritură. – Destrăma + suf. atură. Trimis de IoanSoleriu, 14.07.2004. Sursa: DEX 98 DESTRĂMĂTÚRĂ s. răritură, (pop.) stramă, strămătură. (O destrămătură… … Dicționar Român
răritură — RĂRITÚRĂ, rărituri, s.f. Loc rămas liber între obiecte aşezate rar. ♦ Loc în pădure de unde au fost scoşi unii copaci, de unde au fost tăiate tufele. ♦ Defect sau uzură a unei ţesături care are într un loc urzeala sau bătătura mai rară decât în… … Dicționar Român
strămăturat — strămăturát, strămăturátă, adj. (reg.) care este brodat (sau ţesut) cu strămătură (v.). Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
stramaturo — pl.m. stramaturi sing.f. stramatura pl.f. stramature … Dizionario dei sinonimi e contrari