străgălie

STRĂGĂLÍE, străgălii, s.f. 1. Disc de oţel găurit care se montează pe osia roţii unui car, pentru a împiedica frecarea roţii. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [var.: strangalíe s.f.] – Din ngr. strangaliá.

Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX '98



STRĂGĂLÍE s. (tehn.) (reg.) rândunică, ţăcălie. (străgălie la car, căruţă.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



străgălíe s. f., art. străgălía, g.-d. art. străgălíei; pl. străgălíi, art. străgălíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



străgălíe (-íi), s.f. – Disc, rotiţă, care are diferite întrebuinţări şi aplicaţii, la capătul osiei carului, la masa olarului, la maşinile de gătit cu cărbune etc. – var. stragalie, rastagalie. ngr. τροχαλία "scripete" (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndeşte totuşi la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de "rotunjime", cf. ngr. στρογγύλος "rotund" (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία "laţ" (Scriban).

Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER