străghiaţă

străghiáţă, s.f. – Caş, brînză de vaci. – var. stereghiaţă, Banat străghiată. Mr. străgl’ată, megl. strigl’ată. Origien incertă. După Pascu, I, 68 şi Arch. rom., VI, 265, din lat. (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, der. care pare dificilă. După Candrea, GS, III, 428 şi Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum. Mai probabil der. de la stereghie, v. aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Der. străgheţa, vb. (Olt., a coagula).

Trimis de blaurb, 27.01.2009. Sursa: DER