strungă — STRÚNGĂ, strungi, s.f. 1. Loc (spaţiu) îngrădit la stână, unde se mulg oile; p. restr. deschizătură, portiţă îngustă făcută în acest loc, prin care trec oile una câte una la muls. ♦ p. gener. Loc îngust de trecere. ♦ (Pop) Trecătoare (pas)… … Dicționar Român
postrungă — POSTRÚNGĂ s. v. strungăreaţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime postrúngă, postrúngi, s.f. (reg.) 1. crestatul urechii vitelor. 2. strungăreaţă (la dinţi). 3. zăbală pusă în gura cailor. Trimis de blaurb, 16.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
strungar — STRUNGÁR1, strungari, s.m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [var.: (reg.) strugár s.m.] – Strung + suf. ar. Trimis de Catalin Gherghe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRUNGÁR2, strungari, s.m. Cioban care mînă oile la strungă… … Dicționar Român
căprar — CĂPRÁR1, căprari, s.m. (Rar) Păstor de capre. – lat. caprarius. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CĂPRÁR2, căprari, s.m. (pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). cf. bg. k a p r a l … Dicționar Român
diastemă — diastémă (anat., geol.) s. f. (sil. di a ; mf. ste ), g. d. art. diastémei; pl. diastéme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DIASTÉMĂ s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spaţiu anormal între dinţii incisivi frontali; (pop … Dicționar Român
strungaci — strungáci, ce, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaş; mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; despre dinţi) cu strungăreaţă. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
strungariţ — strungáriţ, ă, adj. (reg.; despre oameni) cu strungăreaţă, strungaci, strungar, strungaş. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
strungaş — strungáş, ă, s.m., adj. (reg.) 1. (s.m.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungar, strungaci, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreaţă, strungaci, strungar, strungariţ, strungăreţ. Trimis de… … Dicționar Român
strungiţă — strungíţă, strungíţe, s.f. 1. (pop.) strungă mică; strunguliţă, strunguţă. 2. (reg.) strungăreaţă mică. Trimis de blaurb, 23.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
strungăriţă — STRUNGĂRÍŢĂ1, strungăriţe, s.f. Ciobăniţă care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungar2 + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STRUNGĂRÍŢĂ2, strungăriţe, s.f. Muncitoare calificată în prelucrarea pieselor la… … Dicționar Român
