- strungar
- STRUNGÁR1, strungari, s.m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [var.: (reg.) strugár s.m.] – Strung + suf. -ar.Trimis de Catalin_Gherghe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRUNGÁR2, strungari, s.m. Cioban care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.Trimis de Catalin_Gherghe, 08.07.2004. Sursa: DEX '98STRUNGÁR s. (reg.) strujitor. (E strungar de profesie.)Trimis de siveco, 18.03.2009. Sursa: SinonimeSTRUNGÁR s. (reg.) mânător. (strungar la oi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestrungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRUNGÁR1 strungară (strungari, strungare) m. şi f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. strungararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTRUNGÁR2 strungari m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. strungararTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstrungár, -ă, s.m. şi n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaş, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiţă, strungăreaţă. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de ţesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miueruşcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreaţă, strungaci, strungaş.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.