- stobor
- STOBÓR1 s.n. (Olt.) Adunare (3), reuniune. (din zbor2, prin confuzie cu stobor2 = zăplaz, ulucă)Trimis de tavi, 09.06.2004. Sursa: DERSTOBÓR2, stobóruri, s.n. (Trans.) 1. Ulucă, zăplaz. 2. Teren îngrădit cu uluci. (din sl. stoborŭ = coloană)Trimis de tavi, 09.06.2004. Sursa: DERSTOBÓR, (1) stobori, s.m., (2) stoboruri, s.n. (reg.) 1. s.m. Fiecare dintre parii sau dintre scândurile înguste (cu vârful ascuţit) din care se fac gardurile: ulucă. 2. s.n. Împrejmuire de uluci; gard, zăplaz. – Din bg., scr. stobor.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98STOBÓR s. v. cimitir, colac, gard, ghizd, împrejmuire, îngrăditură, margine, ocol, ulucă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestobór (ulucă) s. m., pl. stobóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstobór (gard) s. n., pl. stobóruriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstobór (-ruri), s.n. – 1. Gard, ulucă. – 2. Ulucă, par, scîndură de gard. – var. stobol. sl. stoborŭ "coloană" (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 369; Conev 80). – Der. stoborî, vb. (a împrejmui cu gard). În Trans.Trimis de blaurb, 25.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.