- stivă
- STÍVĂ, stive, s.f. Mulţime de obiecte de acelaşi fel (şi cu aceleaşi dimensiuni), aşezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din ngr. stivás.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98STÍVĂ s. v. cală, hambar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestívă s. f., g.-d. art. stívei; pl. stíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÍV//Ă stivăe f. Grămadă în care elementele constitutive sunt aşezate ordonat unele peste altele. O stivă de lemne. /<ngr. stiva, it. stiveTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTÍVĂ s.f. (mar.) Magazie, loc pe o navă unde este aşezată încărcătura. [< it. stiva].Trimis de LauraGellner, 28.09.2005. Sursa: DNSTÍVĂ s. f. 1. magazie, loc pe o navă unde este aşezată încărcătura. 2. (mar.) cală. (< it. stiva)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNstívă (-ve), s.f. – Grămadă de obiecte ordonate. it. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, cf. ngr. στοίβα, bg. stiva. – Der. stiva, vb. (a face stive); stivaj, s.n. (operaţie de încărcare a unei nave), din it. stivaggio.Trimis de blaurb, 25.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.