- stima
- STIMÁ, stimez, vb. I. tranz. şi refl. recipr. A avea stimă, consideraţie pentru cineva sau ceva; a (se) respecta, a (se) cinsti. – Din it. stimare. cf. fr. e s t i m e r.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STIMÁ vb. a aprecia, a cinsti, a considera, a onora, a preţui, a respecta, (înv.) a respectarisi, a respectălui, a respectui, a socoti. (Toţi îl stima în mod sincer.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestimá vb., ind. prez. 1 sg. stiméz, 3 sg. şi pl. stimeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STIM//Á stimaéz tranz. (persoane sau valori umane) A trata cu stimă (izvorâtă dintr-un sentiment de înaltă apreciere); a respecta. /<it. stimare, fr. estimer, lat. aestimareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTIMÁ vb. I. tr. A avea stimă, consideraţie (pentru cineva sau ceva); a cinsti, a respecta. [P.i. -mez. / < it. stimare, lat. aestimare – a preţui].Trimis de LauraGellner, 14.05.2007. Sursa: DNSTIMÁ vb. tr. a avea stimă, consideraţie; a cinsti, a respecta. (< it. stimare, după fr. estimer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.