stilizáre — s. f., g. d. art. stilizärii; pl. stilizäri … Romanian orthography
cizelare — CIZELÁRE, cizelări, s.f. Acţiunea de a (se) cizela şi rezultatul ei. – v. cizela. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CIZELÁRE s. 1. cizelat, şlefuire, şlefuit. (cizelare unui material dur.) 2. v. stilizare. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
esenţializare — ESENŢIALIZÁRE s. stilizare. (esenţializare plastică.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime esenţializáre s. f., g. d. art. esenţializării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ESENŢIALIZÁRE s.f. Acţiunea de a… … Dicționar Român
hieroglifă — HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s.f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noţiunile prin figuri de fiinţe şi de obiecte. ♦ fig. (ir.) Scris neciteţ, indescifrabil. [pr.: hi e . – var.: ieroglífă s.f.] – Din fr. hiéroglyphe.… … Dicționar Român
pieptănare — PIEPTĂNÁRE, pieptănări, s.f. Acţiunea de a (se) pieptăna; pieptănat1. – v. pieptăna. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PIEPTĂNÁRE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (pieptănare părului.) 2. v. dărăcire. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
roză — RÓZĂ, roze, s.f. 1. Trandafir. ♢ expr. A sta pe roze = a se găsi într o situaţie favorabilă. ♦ Roza fisurilor = reprezentare grafică pentru determinarea direcţiilor principale pe care le urmează fisurile de separaţie într un masiv de roci. Roza… … Dicționar Român
spic — SPIC, spice, s.n. 1. Inflorescenţă caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. ♢ expr. A da în spic sau a i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de… … Dicționar Român
subtilizare — SUBTILIZÁRE, subtilizări, s.f. Acţiunea de a subtiliza şi rezultatul ei. – v. subtiliza. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SUBTILIZÁRE s. v. cizelare, furt, stilizare, sustragere. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
şlefuire — ŞLEFUÍRE, şlefuiri, s.f. Acţiunea de a şlefui şi rezultatul ei; şlefuit1. – v. şlefui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞLEFUÍRE s. 1. lustruire, lustruit, şlefuit, (înv.) sclivisire. (şlefuire unui obiect metalic.) 2. netezire … Dicționar Român
