hieroglifă

HIEROGLÍFĂ, hieroglife, s.f. Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noţiunile prin figuri de fiinţe şi de obiecte. ♦ fig. (ir.) Scris neciteţ, indescifrabil. [pr.: hi-e-. – var.: ieroglífă s.f.] – Din fr. hiéroglyphe.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



hieroglífă s. f. (sil. hi-e-, -gli-), g.-d. art. hieroglífei; pl. hieroglífe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



HIEROGLÍF//Ă hieroglifăe f. 1) Semn sau caracter din scrierea vechilor egipteni, care reprezenta noţiunile prin figuri de fiinţe şi de obiecte. 2) fig. iron. Scris neciteţ, indescifrabil. [G.-D. hieroglifei; Sil. hi-e-ro-gli-] /<fr. hiéroglyphe

Trimis de siveco, 27.02.2006. Sursa: NODEX



HIEROGLÍFĂ s.f. 1. Semn al scrierii vechilor egipteni, care reprezenta cu ajutorul unor figuri lucrurile sau fiinţele despre care se scria. ♢ Teoria hieroglifelor = teorie agnostică potrivit căreia senzaţiile şi reprezentările omului nu sunt o copie a obiectelor, ci numai semne convenţionale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale şi cu însuşirile lor. 2. (fig.; ironic) Scris urât, neciteţ, indescifrabil; lucru greu de descifrat. [pron. hi-e-, var. ieroglifă s.f. / < fr. hiéroglyphe, cf. gr. hieros – sacru, glyphein – a grava].

Trimis de LauraGellner, 27.02.2006. Sursa: DN



HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de fiinţe sau lucruri. 2. teoria ĕlor = concepţie potrivit căreia senzaţiile, percepţiile şi reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenţionale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale şi cu însuşirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteţ, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN