- stihuitor
- STIHUITÓR, stihuitori, s.m. Versificator, poet. [pr.: -hu-i-] – Stihui + suf. -tor.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STIHUITÓR s. v. poet, versificator.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestihuitór s. m. (sil. -hu-i-), pl. stihuitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTIHUITÓR stihuitori m. 1) înv. Autor de stihuri; versificator. 2) peior. Poet lipsit de talent. /a stihui + suf. stihuitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.