- stih
- STIH, stihuri, s.n. 1. (înv., pop. şi poetic) Vers; p. ext. (la pl.) poezie. 2. Verset din psalmi sau dintr-o cântare bisericească. – Din sl. stihŭ.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STIH s. 1. (lit.; la pl.) poezie, versuri (pl.), (Mold. şi Transilv.) verş. (Scrie stih şi proză.) 2. (bis.) verset, (rar) vers. (stih din psalmi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSTIH s. v. vers.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestih s. n., pl. stíhuriTrimis de siveco, 05.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSTIH stihuri n. 1) înv. pop. Rând de poezie format dintr-un şir de cuvinte, aşezate potrivit unor anumite reguli de măsură şi cadenţă; vers. 2) mai ales la pl. rar Creaţie literară scurtă în versuri; poezie. /<ngr. stihos, sl. stihuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstih (-huri), s.n. – 1. Vers. – 2. Verset. – 3. Poezie. – Mr. stih. Mgr. στίχος (Roesler 576; Murnu 53; cf. Vasmer, gr., 137), cf. sl. stichŭ. – Der. stihoavnă, s.f. (cîntare bisericească la sfîrşitul vecerniei) din sl. stichovĭna; stihui, vb. (a compune versuri, a versifica); stihuitor, s.m. (versificator); stihiră, s.f. (cîntare la slujba de dimineaţă), din mgr. στιχηρόν; stihotvoreţ, s.m. (înv., poet), din rus. stichotvorec.Trimis de blaurb, 22.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.