- sticlete
- STICLÉTE, sticleţi, s.m. 1. Mică pasăre cântătoare cu penele viu colorate cu roşu, negru, alb şi galben (Carduelis carduelis). ♢ expr. A fi cu (sau a avea) sticleţi (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleţii (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi ţicnit, nebun. A-i scoate (cuiva) sticleţii din cap = a face pe cineva să renunţe la ideile extravagante, a-l lecui de toane, de capricii. 2. (arg.) Epitet dat în trecut unui sergent de stradă, unui funcţionar al poliţiei. [var.: (pop.) stigléte, stigléţ s.m.] – Din scr. steglic, bg. stiglic.Trimis de baron, 30.09.2008. Sursa: DEX '98STICLÉTE s. (ornit.; Carduelis carduelis) (reg.) cucoană, cuconiţă, domnişoară, domnişor, domnuţ, logăcel, logociţă, oiţă, scai, scaiete, scăiecior, scăişor, spinărel, turculeţ, vărguţă, ciuş-de-ghimpe, pasărea-scaiului, pasăre-de-scai, pasăre-domnească, (Bucov.) scăier, (Transilv.) tengheliţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSTICLÉTE s. v. gardian, poliţai, poliţist, regină, sergent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesticléte s. m. (sil. -cle-), pl. sticléţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTICLÉ//TE sticleteţi m. Pasăre sedentară, cântătoare, de talie mică, cu cioc conic, scurt şi gros, cu penaj viu colorat. ♢ A fi cu (sau a avea) sticleteţi în cap (sau a-i cânta cuiva sticleteţii în cap) a) a fi straniu, bizar; b) a fi smintit. A-i scoate cuiva sticleteţii din cap a vindeca pe cineva de capricii, de idei ciudate. [Sil. sti-cle-] /<sb. steglic, bulg. stiglicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsticléte (-ţi), s.m. 1. Pasăre cîntătoare (Carduelis elegans). – 2. (arg.) Gardian, poliţai, agent. – var. stiglete, stiglet, Trans. ştiglit. germ. Stieglitz, prin intermediul sb. steglic, sl. štiglec (Miklosich, Fremdw., 130; Candrea, II, 368).Trimis de blaurb, 22.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.