- stejar
- STEJÁR, stejari, s.m. (La pl.) Gen de arbori înalţi cu tulpina dreaptă, cu coroana largă, cu frunzele adânc crestate, cu florile dispuse în amenţi, cu lemnul rezistent şi dur, al căror fruct este ghinda (Quercus); (şi la sg.) arbore din acest gen. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus. – cf. bg. s t e ž e r .Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STEJÁR s. (bot.) 1. (Quercus sessiliflora) (reg.) ghindar. 2. stejar pufos (Quercus pubescens) = (reg.) stejărică.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimenúcă-de-stejár s. f.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstejár s. m., pl. stejáriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTEJÁR stejari m. 1) Arbore cu tulpina înaltă şi groasă, cu scoarţa adânc brăzdată, cu coroana larg ramificată, cu frunze neregulat crestate, cu fructul ghindă şi cu lemn foarte dur şi rezistent, întrebuinţat în industrie şi la construcţii. 2) Lemnul acestui arbore. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstejár (-ri), s.m. – Gorun (Quercus sessiliflora). – var. stăjer(iu), st(r)ăjar, strejar. sl. stežerŭ "băţ", cf. bg. stožar "băţ, lemn", sb., cr. stežer "trunchi" (› steajer), stožer "ax, arbore" etc. (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 366; Tiktin; Conev 48). Pentru numele de lemn extins la arbore, cf. sp. palo. Unii s-au gîndit la un dacic *sthagara (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 244) sau la un cuvînt balcanic (Rohlfs, Differenzierung, 55). – Der. stejeriş (var. stejăriş), s.n. (pădure de stejari); stejerişte, s.f. (pădure de stejari).Trimis de blaurb, 20.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.