spurcăciune

spurcăciune
SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s.f. 1. Lucru spurcat2 (1), greţos; scârnăvie, murdărie. ♦ fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreţ pentru o fiinţă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SPURCĂCIÚNE s. scârboşenie, scârnăvie. (Ce e spurcăciune asta?)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPURCĂCIÚNE s. v. abjecţie, cisticercoză, excrement, fărădelege, fecale, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie, trichinoză.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spurcăciúne s. f., g.-d. art. spurcăciúnii; pl. spurcăciúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPURCĂCIÚN//E spurcăciunei f. 1) Fiinţă sau lucru respingător. 2) fig. Vorbă sau faptă spurcată, murdară. /a spurca + suf. spurcăciuneăciune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • fecale — FECÁLE s. pl. (fiziol.) excrement, (pop.) căcat, scârnă, scăpău, (reg.) scârnăvie, spurc, spurcat, spurcăciune, (înv.) scremet, (fam.) caca, coco, gâli, (fig.) rahat, (eufemistic) scaun. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  fecále s. f …   Dicționar Român

  • făta — FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. tranz. (Despre animale mamifere) A naşte, a face pui. – lat. fetare. Trimis de LauraGellner, 07.05.2004. Sursa: DEX 98  FĂTÁ vb. a face, a naşte, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a făta un viţel.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • obscenitate — OBSCENITÁTE, obscenităţi, s.f. Ceea ce este obscen; neruşinare, trivialitate, indecenţă, pornografie; vorbă sau faptă obscenă. – Din fr. obscénité, lat. obscenitas, atis. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OBSCENITÁTE s. imoralitate,… …   Dicționar Român

  • pângar — pângár, ă, adj., s.m. şi f. (reg.) 1. (s.f.) spurcăciune, scârnă; (fig.) vorbă murdară, obscenă, trivială. 2. (s.f.) ruşine, dezonoare. Trimis de blaurb, 07.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • pângăriciune — pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. şi reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbeşte urât,… …   Dicționar Român

  • pângăritură — pângăritúră, pângăritúri, s.f. (reg.) 1. faptă urâtă. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune. 3. pângăriciune. Trimis de blaurb, 07.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scârboşenie — SCÂRBOŞÉNIE, scârboşenii, s.f. Însuşirea de a fi scârbos; (concr.) lucru scârbos, fiinţă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. – Scârbos + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCÂRBOŞÉNIE s. 1. (pop. şi fam.)… …   Dicționar Român

  • spurca — SPURCÁ, spurc, vb. I. (pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) murdări, a (se) mânji. ♦ refl. A şi evacua excrementele sau urina. ♦ tranz. fig. A pângări, a profana, a necinsti. ♦ tranz. fig. A înjura. 2. tranz. A a …   Dicționar Român

  • ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… …   Dicționar Român

  • trichinoză — TRICHINÓZĂ, trichinoze, s.f. Boală parazitară pricinuită de trichină omului sau unor animale, caracterizată prin dureri musculare, febră şi tulburări digestive. – Din fr. trichinose. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRICHINÓZĂ… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”