- pângăriciune
- pângăriciúne, pângăriciúni, s.f. (înv. şi reg.) 1. păcat. 2. lucru murdar, scârbos; spurcăciune, pângăritură. 3. aliment interzis de biserică în perioada postului. 4. mâncare gătită prost, care produce scârbă. 5. om care vorbeşte urât, necuviincios; pângâritură. 6. persoană care mănâncă de dulce în zilele de post.Trimis de blaurb, 07.09.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.