- spondeu
- SPONDÉU, spondei, s.m. (În versificaţia greco-latină) Picior de vers compus din două silabe lungi. [pl. şi (n.) spondee] – Din lat. spondeus, fr. spondée.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98spondéu s. m. /s. n., art. spondéul; pl. m. spondéi /n. spondéeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPONDÉ//U spondeue n. Picior de vers compus din două silabe accentuate (în metrica modernă) sau din două silabe lungi (în metrica antică). /<lat. spondeus, fr. spondéeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPONDÉU s.m. 1. Picior de vers greco-latin, format din două silabe lungi. 2. Vas pentru libaţii. 3. Arie muzicală lentă la flaut, care însoţea libaţiile. [< lat. spondeus, gr. < spondeion].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSPONDÉU s. m. 1. picior de vers greco-latin din două silabe lungi. 2. vas pentru libaţii. 3. arie muzicală lentă la flaut, care însoţea libaţiile. (< lat. spondeus, fr. spondée)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.