Dicționar Român. 2013.
scriveală — scriveálă, scrivéli, s.f. (înv. şi reg.) 1. smiorcăială. 2. gemet, tânguială. Trimis de blaurb, 04.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scâncet — SCẤNCET, scâncete, s.n. Plâns înăbuşit, slab şi întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. et. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SCÂNCET s. 1. v … Dicționar Român
scârciumeală — scârciumeálă, scârciuméli, s.f. (reg.) 1. zbatere, zvârcolire (de durere). 2. (în forma: scârciomeală) smiorcăială. Trimis de blaurb, 27.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
smiorcăit — SMIORCĂIT1 s.n. Faptul de a (se) smiorcăi; zgomot specific produs de cel care (se) smiorcăie; smiorcăială, smârcâială, smârcâit1. – v. smiorcăi. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SMIORCĂÍT2, Ă, smiorcăiţi, te, adj. Plângăreţ,… … Dicționar Român
smiorcăitură — smiorcăitúră, smiorcăitúri, s.f. (înv.) zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
smiorcăneală — smiorcăneálă, smiorcănéli, s.f. (reg.) 1. zgomot specific produs de cel care se smiorcăie; smiorcăială. 2. plâns înăbuşit şi întretăiat (alintat şi prefăcut), văicăreală, smârceală. Trimis de blaurb, 18.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
smârceală — smârceálă, smârcéli, s.f. (reg.) smiorcăială. Trimis de blaurb, 15.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
