- slăbi
- SLĂBÍ, slăbesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre fiinţe) A pierde din greutate, a deveni (mai) slab (1). 2. intranz. (Despre fiinţe) A pierde din forţă, din putere, din rezistenţă. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi etc.) A nu mai funcţiona normal. ♦ (Despre abstracte) A pierde din intensitate, a se diminua; (despre procese, acţiuni) a-şi încetini ritmul, a se domoli. 3. tranz. A face să fie mai puţin strâns, mai puţin încordat, a da drumul din strânsoare; a lăsa liber, a slobozi. ♢ expr. A nu slăbi pe cineva = a nu lăsa în pace pe cineva; a urmări de aproape, a ţine din scurt. – Din slab. cf. bg. s l a b j a, scr. s l a b i t i.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98A (se) slăbi ≠ a (se) încordaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeA slăbi ≠ a (se) îngrăşa, a (se) întări, a (se) intensifica, a fortificaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSLĂBÍ vb. 1. (reg.) a se ogărî, a se ogârji, a se pieuci, a zălezi, (înv.) a mârşăvi, a ostâmpi, (fam.) a se jigări, a se sfriji. (X a slăbi foarte mult.) 2. a se trage. (A slăbi la faţă.) 3. v. debilita. 4. v. lărgi. 5. v. destinde. 6. v. coborî. 7. v. atenua. 8. a se atenua, a ceda. (Boala slăbi.) 9. v. scuti.Trimis de siveco, 20.09.2007. Sursa: SinonimeSLĂBÍ vb. v. lipsi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeslăbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. slăbésc, imperf. 3 sg. slăbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. slăbeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SLĂB//Í slăbiésc 1. intranz. 1) (despre fiinţe) A deveni slab (pierzând din greutate, puteri etc.). 2) (despre organe ale corpului omenesc, facultăţi mintale etc.) A începe să nu mai funcţioneze normal. I-au slăbiit vederile. 3) (despre procese, acţiuni etc.) A deveni mai puţin intens; a scădea din intensitate; a se amortiza; a se atenua. 2. tranz. A lăsa să fie liber; a elibera. ♢ A nu slăbi pe cineva a urmări cu insistenţă pe cineva (incomodând). slăbieşte-mă! dă-mi pace! /Din. slabTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.