sintetizor

SINTETIZÓR, sintetizoare, s.n. 1. (muz.) Instrument electronic complex folosit pentru generarea artificială a timbrurilor specifice instrumentelor clasice sau a unei infinităţi inedite de timbruri şi a unor efecte sonore, lărgind posibilităţile de exprimare artistică. 2. (În sintagma) Sintetizor de vorbire = a) aparat electronic complex care simulează funcţiile aparatului fonator uman, în scopul producerii vocii şi vorbirii pur artificiale; b) procesor electronic care reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu maximă eficienţă în diferite sisteme. – Din fr. synthétiseur.

Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98



sintetizór s. n., pl. sintetizoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SINTETIZÓR s. n. 1. instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilităţi de memorizare etc., având o largă paletă de timbre şi sonorităţi, în muzica electronică, uşoară şi de film. 2. aparat electronic complex care permite efectuarea sintezei cuvintelor; procesor electronic care reduce redundanţa semnalelor vorbirii umane în scopul manipulării lor cu eficienţă maximă în diferite sisteme. (< fr. synthétiseur)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN