- voce
- VÓCE, voci, s.f. 1. Facultate specifică omului de a emite sunete articulate; ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; glas. ♢ expr. A ridica vocea = a vorbi răstit. 2. Însuşire, aptitudine pe care o au unele persoane de a cânta frumos din gură. ♦ Registru de sunete muzicale, mai înalte sau mai profunde, în care cineva poate cânta. ♢ Voce caldă = voce în care predomină componentele de frecvenţă joasă, accentuate natural sau artificial. Voce metalică = voce dură, aspră, în care predomină componentele de frecvenţă înaltă. Voce profesională = voce care corespunde unor exigenţe înalte, specifică cântăreţilor, actorilor, crainicilor. Voce robot = denumire dată vocilor lipsite de inflexiunile specifice vocii umane. Voce sintetică = voce produsă prin intermediul unui sintetizor de vorbire. 3. Linie melodică încredinţată fiecărui instrument dintr-o compoziţie. – Din lat. vox, vocis.Trimis de bogdanrsb, 05.10.2008. Sursa: DEX '98VÓCE s. 1. v. glas. 2. glas, timbru, ton, (pop.) viers. (Avea o voce gravă, plăcută.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevóce s. f., art. vócea, g.-d. art. vócii; pl. vociTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficVÓC//E vocei f. Facultate a omului de a emite sunete articulate; glas; grai. voce liniştită. ♦ A ridica voceea a spune ceva pe un ton ridicat; a se răsti. 2) darul de a cânta frumos din gură. 3) Melodie susţinută de un grup de cântăreţi în cadrul unui cor sau al unui ansamblu vocal. voceea întâi. Cor pentru trei vocei. [G.-D. vocii] /<lat. vox, vocis, it. voceTrimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.