- sincronism
- SINCRONÍSM, sincronisme, s.n. Existenţa în acelaşi timp sau desfăşurarea paralelă a două sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ♢ Sincronism sonor = simultaneitate a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în cinematografie şi televiziune, realizată cu ajutorul camerei sincrone. – Din fr. synchronisme.Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX '98SINCRONÍSM s. v. concomitenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesincronísm s. n., (fenomene) pl. sincronísmeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINCRONÍSM n. Caracter sincronic; simultaneitate. /<fr. synchronismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfăşura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susţinută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (şi toate instituţiile) unui popor se dezvoltă, prin imitaţie şi adaptare, în strânsă interdependenţă cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSINCRONÍSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfăşura simultan; stare a ceea ce este sincron. ♢ (cinem.) concordanţă într-un film între înregistrările sonore şi cele ale imaginilor. 2. principiu derivat din teoria "imitaţiei" a lui Gabriel Tarde, susţinut de Eugen Lovinescu, potrivit căruia, în epoca modernă, cultura (şi toate instituţiile) unui popor se dezvoltă, prin imitaţie şi adaptare, în strânsă interdependenţă cu celelalte culturi. (< fr. synchronisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.