- sincronic
- SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în acelaşi timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în acelaşi timp. ♢ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în acelaşi timp. ♦ (fiz.; despre evoluţia fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluţia istorică; static. – Din fr. synchronique.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98Sincronic ≠ asincronic, diacronicTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSINCRÓNIC adj. 1. v. concomitent. 2. static. (Cer-cetare sincronic.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesincrónic adj. m. cronicTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINCRÓNI//C sincroniccă (sincronicci, sincronicce) şi adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent şi în mod identic. Oscilaţii sincronicce. 2) Care ţine de fapte, fenomene sau evenimente ce există sau se produc concomitent. ♢ Tabele sincronicce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în aceeaşi perioadă. 3) (despre metode de cercetare) Care studiază obiectul în starea lui actuală (fără a ţine cont de evoluţia istorică); independent de evoluţia istorică. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care funcţionează în acelaşi timp; cu funcţionare simultană. [Sil. sin-cro-] /<fr. synchroniqueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (Despre fapte, fenomene; op. d i a c r o n i c) Care există sau se întâmplă în acelaşi timp; simultan. 2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute în acelaşi timp. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evoluţie; static, neistoric. 4. (Despre două ceasornice) Care arată simultan timpuri egale. [< fr. synchronique, cf. gr. syn – cu, chronos – timp].Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DNSINCRÓNIC, -Ă adj. 1. (despe fapte, fenomene) care există sau se petrec în acelaşi timp; simultan, concomitent; sincron. 2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evoluţie. 3. (despre două ceasornice) care arată simultan timpuri egale. (< fr. synchronique)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.