- sincronie
- SINCRONÍE s.f. Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate într-o anumită perioadei a istoriei unei limbi. – Din fr. synchronie.Trimis de RACAI, 13.11.2008. Sursa: DEX '98SINCRONÍE s. sincronicitate, (rar) sincronitate. (sincronie unor fenomene.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesincroníe s. f., art. sincronía, g.-d. art. sincroníei; pl. sincroníiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINCRONÍE f. (în opoziţie cu diacronie) Stare a limbii la un moment dat al dezvoltării ei, considerată ca un ansamblu de fapte ce alcătuiesc un sistem. [G.-D. sincroniei] /<fr. synchronieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINCRONÍE s.f. (Rar) Caracterul a ceea ce este sincronic; sincronicitate, sincronitate. ♦ Ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. [gen. -iei. / < fr. synchronie, cf. gr. syn – simultan, chronos – timp].Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DNSINCRONÍE s. f. caracter sincronic; sincronicitate. ♢ ansamblul fenomenelor lingvistice considerate la un moment dat. (< fr. synchronie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.